Chiara d’Assisi
Le tenebre si fan leggere
e rischiaran d’improvviso,
non è facile contare le promesse disattese..
ma tu, correndo su prati rossi, fossi,
hai cancellato una lacrima
e l’istante precedente.
La casa era dismessa,
misero sdentato sorriso,
la tua mano accogliente
a porgere il pane.
Scesi anch’io
e t’aspettava il matto
in partenza per Roma,
inciampai e per un istante..
l’acqua smise di segnare il ruscello,
non più un sussurro
o verso d’allodola..
mi reclamò la notte.
Clara din Assisi (versione in lingua romena)
Tenebrele se ușurează
și însenină deodată,
nu sunt ușor de socotit promisiunile încălcate..
dar tu, alergând pe pajiști roșii, șanțuri,
ai șters o lacrimă
și clipa mai devreme.
Casa era părăsită,
zâmbet mizer și știrb,
mâna ta primitoare
care întindea pâinea.
Am coborât și eu
și te aștepta nebunul
plecând spre Roma,
m-am împiedicat și pentr-o clipă..
apa se lăsa de imprimat pârâul,
nu mai un șopot
sau viers de ciocârlie..
mă reclamă noaptea.
________________________________________
Leggi le altre poesie, in italiano e romeno, di Luca Cipolla
Bella.