Inesorabile
ti succede e
legge il tuo numero di maglia;
niente ti compete
ed a nessuno più appartieni;
lasci intendere a un dio
che incede lungo la scarpata.
Desti la terra,
ali di gelsomino
assume l’aria
quando severa t’investe la sera;
ma tu incurante
né ti scompone il freddo
senza voce
che sgretola le ossa
dall’elegante carro
che scruti sussultando
quale insetto
a eriger altari di pietra
ove inesorabile affonda.
EREMITUL (in lingua romena)
Inexorabil
te succedă şi
citeşte numărul tău de tricou;
nimic nu îţi incumbă
şi la nimeni nu mai aparţii;
cine te-a zămislit era uşuratic,
dai de înţeles unui zeu
care avansează de-a lungul taluzului.
Trezeşti pământul,
aripi de iasomie
ia aerul
când severă seara te înveleşte;
dar tu nepăsător
nu asculţi beznele
nici nu te tulbură frigul
fără glas
care scorojeşte oasele
dinspre carul elegant
pe care îl scrutezi tresărind
ca o insectă
frugală a amintirilor
înălţând altare de piatră
unde inexorabil se cufundă.
