Memorie
Un flebile raggio
che punta il dito
sulla cruna dell’ago,
il respiro
che prende forma
e s’addensa sul vetro,
così si palesa
il tempo che scorre
e non è più
ala d’uccello
che dipinge pareti
all’improvviso
né il bus ormai
alle spalle,
un lampione che svanisce
nel nulla o
palla di carta
sull’asfalto bagnato…
l’ora della nanna.
Amintiri
O rază slabă
ce arată cu degetul
pe urechea acului,
respirația
care prinde formă
și se îndesește pe geam,
așa se dezvăluie
timpul care trece
și nu mai este
aripă de pasăre
care pictează pereții
pe neașteptate
nici autobuzul de-acum
în spate,
un lampion care dispare
în neant sau
minge de hârtie
pe asfaltul ud…
ora de nani.
