Prima di venire al mondo
ero la stessa,
da bimba pure
e divenni donna..
sempre la stessa.
Lo specchio
chiaramente
rimandava i miei silenzi
così stavate a bocca aperta
ed imperturbabile io,
cosciente che
se tutto è Atman
nessun’arma può trafiggere l’anima,
né parola o confine tra me e voi
– che mai siam nati
e mai periremo –
può separarci dall’io perenne
del soffio vitale
che ci accomuna.
Traduzione in lingua romena:
Mama plină de beatitudine (Anandamayi Ma)
Înainte de a veni pe lume
eram aceeaşi,
când eram copilă de asemenea
şi am devenit femeie..
tot aceeaşi.
Oglinda
clar
înapoia tăcerile mele
astfel rămâneaţi cu gura deschisă
şi imperturbabilă eu,
conştientă că
fiindcă totul e Atman
nici o armă nu poate străpunge sufletul,
nici un cuvânt sau hotar între mine şi voi
– ce niciodată nu ne-am născut
şi niciodată nu vom pieri –
nu ne poate despărţi de eul veşnic
al suflului vital
care ne uneşte.
—————————————————————————————————————————
Leggi le altre poesie di Luca Cipolla
