Il tuo sorriso era seta,
accogliente velluto,
coperta,
due occhi ossidiana
rilucenti al buio,
chissà quale carovana
dietro le quinte
l’accompagnava,
quali impavidi corsieri
su steppe ardenti
e poi… il freddo.
Seta…
il tuo perdono,
coscienza,
fendevi anche la notte
come un faro imperituro
e poi… ti lasciavi
intangibile presa
marginale, prevalente…
Mătase (traduzione in lingua romena)
Zâmbetul tău era mătase,
catifea primitoare,
pătură,
doi ochi obsidian
strălucitori în întuneric,
cine știe ce caravană
în culise
îl însoțea,
ce neînfricați armăsari
pe stepe fierbinți
și apoi… frigul.
Mătase…
iertarea ta,
conștiință,
despicai și noaptea
ca un far nepieritor
și apoi… te lăsai
prins intangibil
marginal, prevalent…
