Dissociazione
Non risparmi dai ricordi
un campo di trifogli,
e quando pronunciano il tuo nome
le sillabe si dividono
oltre le regole dettate dalla metrica.
Mukunda ascolta muto
e ti parla dentro e non ti lascia solo
per due ore,
Lisa vi tace un canto
tre ore già commuove,
euforia, ore cinque,
da un cesto sinuoso come cobra;
guscio nella scatola
la mente pulsa e inietta
di sangue capillari
dall’occhio fisico
piangi lacrime d’inchiostro
e..
più remore non hai,
le mani nel silenzio scavan
tra dita d’incavi
evanescenze,
l’automatismo della legge universale,
i ritorni si allacciano
ad un punto di domanda.
Quale fogliolina posso coglier
adesso
dal tuo trifoglio?
Disociere
Nu scutești din amintiri
un câmp cu trifoi,
și când îți pronunță numele
silabele se separă
dincolo de regulile impuse de metrică.
Mukunda ascultă mut
și-ţi vorbeşte înăuntru și nu te lasă singur
timp de două ore,
Lisa aici tace un cânt
de sirenă,
trei ore deja emoționează,
euforie, cinci ore,
dintr-un coş sinuos ca o cobră;
găoace în cutie
mintea pulsează şi injectează
cu sânge capilari
din ochiul fizic
plângi lacrimi de cerneală
şi..
rețineri nu mai ai,
mâinile în tăcere sapă
prin degete de la scobituri
evanescențe,
automatismul legii universale,
revenirile se leagă de
un semn de întrebare.
Pe care foliolă o pot culege
acum
din trifoiul tău? ”
