
Impietosa,
disconosce ogni senso,
e non sono più padre né figlio..
dalla terra germogliano fiori
ma non ne sento il profumo.
È intangibile l’emozione
come un sole al tramonto
privo di poesia.
Silenziosa
non si accende la candela
che ne annuncia l’arrivo,
vibrano le rotaie
al passaggio d’un treno fantasma
e l’ombra insiste
ai bordi della massicciata.
Circòndati di anime
qualunque
nella nebbia di eventi
che bigia linfa scatena.
Anestezică (versione romena)
Nemiloasă,
dezavuează fiecare simț,
și nu mai sunt nici tată nici fiu..
din pământ florile răsar
dar nu simt mireasma lor.
Intangibilă este emoția
precum un soare la asfințit
lipsit de poezie.
Silențioasă
Nu se aprinde lumânarea
care anunță sosirea ei,
vibrează șinele
la trecerea unui tren fantomă
și umbra insistă
la marginea balastului.
Înconjoară-te de suflete
oarecare
în ceața evenimentelor
care limfă cenușie dezlănțuie.