Orfani adulti
Difficile è lasciarsi
alle spalle
la stagione amata,
il legno è resina
e nessun’altra essenza
profuma più di quella
nel presente.
Un cigno canta
la sua ultima melodia
e una nuvola l’ascolta,
una nuvola cuore.
Siamo il riflesso
dei nostri antenati
persi in volo,
forse ci ascoltano o forse no,
orfani adulti
che cercano vie d’uscita,
un rifugio,
in questo mondo effimero.
Orfani adulți
Dificil este a lăsa
în urmă
anotimpul iubit,
lemnul e rășină
și nici o altă esență
parfumează mai mult ca aceea
în prezent.
O lebădă cântă
ultima ei melodie
și un nor o ascultă,
un nor inimă.
Suntem reflexul
strămoșilor noștri
pierduți în zbor,
poate ne ascultă sau poate nu,
orfani adulți
care caută căi de ieșire,
un refugiu,
în lumea aceasta efemeră.
Bellissima😊 in questo “mondo effimero” purtroppo siamo un po’ tutti “orfani adulti”…ma il rifugio che ci salva e che ci scalda lo possiamo trovare prima in noi stessi e poi nel riflesso dell’altro.