Il gioco delle folaghe
rapite dal cobalto
ed ali d’onde..
dissolta la polvere
in clessidra,
delle cornici son liberi i quadri..
Folletti sbucano curiosi
tra il miele degli insetti
proliferano i soli
e candide vesti,
gocce evanescenti al tatto,
piane di rose galliche,
libellule che da un piatto
sciolgon di due parentesi
il laccio..
rallenta – disse –
meta più non esiste,
libera ogni idea pavida,
in che consiste
se la vita, vedi, non ha fine.
Întoarcerea
Jocul lișițelor
furate de cobalt
și aripi de valuri..
dizolvată pulberea
în clepsidră,
de rame sunt libere tablourile..
Spiriduși ies curioși
între mierea insectelor
proliferează sorii
și haine candide,
picături evanescente la tact,
câmpii de răsuri,
libelule care pe o farfurie
desfac de două paranteze
lațul..
încetinește – zise –
țintă nu mai există,
părăsește fiecare idee temătoare,
în ce constă
dacă viața, vezi, n-are sfârșit.
Leggi le altre poesie, in italiano e rumeno, di Luca Cipolla
