Ora non resta che chiudere gli occhi

e respirare piano

perché ti voglio assaggiare,

primavera,

ed addomesticare,

bella e gitana che sei

e distante,

e la tua corazza di mistero e vetro

si dissolve

nel tramonto che t’accoglie,

nel tramonto che riveste il tuo cammino…

 

BĂRĂGAN (in rumeno)

Acum nu rămâne decât să închid ochii

şi să respir încet

pentru că vreau să te simt,

primăvară,

şi să te îmblânzesc,

frumoasă şi gitană cum eşti

şi distantă,

şi platoşa ta de mister şi de sticlă

se dizolvă

în apusul care te întâmpină,

în apusul care îmbracă drumul tău…