Sostanza,
quant’eri sostanza;
e dietro l’inferriata
quella ricerca tua
sfrenata;
stanche parole al risveglio,
stanco io
d’una memoria cieca;
e vagare in quel respiro,
là dove si spegne
anche l’ultima nota
e l’ultimo raggio ti riempie.
Substanță (trad. in lingua romena)
Substanță,
cât erai de substanță;
și după gratii
acea căutare a ta
neînfrânată;
cuvintele obosite la trezire,
eu obosit
unei memorii oarbe;
și rătăcit în suflarea aceea,
acolo unde se stinge
chiar ultima notă
și ultima rază te umple.
—————————————————————————————————————————
Leggi le altre poesie di Luca Cipolla.
Visita il nostro Poet’s corner.
Mandaci la tua poesia: la leggeremo e ti faremo sapere se abbiamo deciso di pubblicarla gratuitamente.
